(Canon 1N RS, Sigma 70-300mm f/4-5.6, Fujicolor 200)
după instantaneu, parizianca mi-a întins bocceluța pe care o purta pe umăr și m-a rugat s-o conduc prin montmartre, spre locuința ei. mi-am zis că e un târg corect și-am însoțit-o într-o discuție mândră despre timp, despre cariera ei de dansatoare la moulin rouge (!), despre tinereți efervescente și singurătăți târzii.
în paris plouă. magrebienii vând turiștilor umbrele care se-ntorc pe dos.
o doamnă de culoare urcă, singură, treptele colinei din montmartre.
ajunge la sacré-coeur. își împreunează palmele și mulțumește zgomotos.
ca într-un gospel pe care mi-ar fi plăcut și mie să-l aud.
(Canon 1N RS, Sigma 70-300mm f/4-5.6, Fujicolor 200)
îi cheamă iso și asa.
vin zilnic pe aparatul de aer condiționat să-mi ceară pumnul de grăunțe.
grăsuții inamorați adorm apoi pe creangă.
ugu-uguu.
(Rolleiflex SL35; Carl Zeiss Tele-Tessar 200mm f/4; Fujicolor 200, Kodak Gold 200)
am scos zeppelinul din garaj și “aaaall aaaaboard!”
ne-am montat curcubeiele de siguranță și, neîntârziat, spre vama veche!
dacă m-ați spionat aici știți deja că gălăgioasa libertate și nostalgia vămii mi-a prins bine.
a fost cel mai bun stufstock din ultimii ani. vamaioții din garda veche, cu riduri de expresie ne-au făcut să ne simțim în siguranță. “încă mai ține stuful!”.
meduzele s-au învârtit ca fustele-n flamenco pe trompeta lui mihnea de la “luna amară”.
saxofonul lui iordache de la “kumm” și constatarea că, pe țărm, sirenele fumează convulsiv trabuc.
supărătoarea lumină de prânz, kilogramele de midii.
nudiștii cu gurguie înfiorate acustic de repetițiile de pe scenă.
dansul tuturor în ploaia ultimei seri.
ziua plecării, mirosul ei de meduză pârlită cu țigara.
sirenele cu dinții galbeni, plutind, cu burta-n sus spre orizont.
iulia, strașnic pilot de zeppelin
(Rolleiflex SL35; Carl Zeiss Distagon 25mm f/2,8; Kodak Gold 200)
După Watumi Festival & Fringe, ajung să caut fizionomii cu personalitate și la Golden Stufstock. La Brașov te-am așteptat într-o galerie, aici ne întâlnim coincidențial…oriunde în mica Vamă.
MASSES NEED GLASSES înseamnă
Ochelari cu blur psihedelic și ceață ilariantă.
Lentile-pretext pentru ciocniri hazlii și îmbrățișări providențiale.
Așa că, dacă ești în Vama Veche pe 4-6 septembrie, pune-ți și tu ochelarii!
Lista de adeziune este pelicula de 35mm. Te semnez eu cu un Rolleiflex.
După developare, îți expediez “dovada” și rămânem prieteni.
Ne vedem!
astăzi, căutând o sticluță cu esență de vanilie în sertarul de pe ușă al frigiderului, am găsit un film pe care l-am pus la păstrare acolo acum 3 luni. este expirat, manual, continuă în alb-negru încercările de mai jos și abia așteaptă o baie în revelator.
umblu în frigider prea rar!
q.e.d
(Canon 1N RS; Canon EF 50mm f/1,8; Kodak Color 200)
un prun pitic. în jurul rădăcinii ploaie de fructe prăbușite. lungit în marea de echimoze de pe sol, un nud cuminte, tolerabil, pudic. și eu pândind printr-un echidistant 50mm, cu film proaspăt în “cutie”. fără vreun filtru warm. doar scena este simplă, rece.
până la fotografia de studio, o astfel de întâmplare vizuală, jumătate hazard, jumătate regie ar fi fost tot ce mi-aș fi dorit de la o ședință de nud.
între timp, dramatica lumină artificială m-a răsucit puțin.
oh, sper că nu până la stadiul de… prun în studio!
umblu titirez, consum peliculă cu nesaț iar săculețul cu filme expuse o să arate în curând ca un gigant pește-balon.
nimerit, având în vedere pustiul pescăresc al bălții brăilei, prin care mă plimb pierdută într-un tricou lălâu, cu molcomul aparat pe film, zâmbind ocazional pe sub mustăți de lapte.
pândesc prin tele chiar și ce nu se-ntâmplă, mă mir de sănătatea bruscă din obraji, tresar în somn când pomii își aruncă zemoasele ghiulele-n praf.
o neclintire dragă din care nu pot să vă arăt nimic.
developez abia peste o săptămână.
între timp, întâmplări de studio.
astăzi, un cactus:
grigore!
(ședință în studio-ul maestrului)