umblu titirez, consum peliculă cu nesaț iar săculețul cu filme expuse o să arate în curând ca un gigant pește-balon.
nimerit, având în vedere pustiul pescăresc al bălții brăilei, prin care mă plimb pierdută într-un tricou lălâu, cu molcomul aparat pe film, zâmbind ocazional pe sub mustăți de lapte.
pândesc prin tele chiar și ce nu se-ntâmplă, mă mir de sănătatea bruscă din obraji, tresar în somn când pomii își aruncă zemoasele ghiulele-n praf.
o neclintire dragă din care nu pot să vă arăt nimic.
developez abia peste o săptămână.
între timp, întâmplări de studio.
astăzi, un cactus:
grigore!
(ședință în studio-ul maestrului)